Stadiul III: 7-10 luni
Stadiul de debut al coordonării (Denhoff)
Al doilea stadiu de flexie (Vojta: 6-9 luni)
La 7 luni:
- poate să se ridice în poziţie şezȃnd din decubit dorsal;
- stă fără sprijin sau cu uşor sprijin lombar şi îşi foloseşte mȃinile pentru a se juca sau pentru menţinerea echilibrului, indiferent de poziţia capului;
- achiziţia posturii şezȃnd e al doilea punct de referinţă important în dezvoltarea neuro-motorie a copilului;
- stȃnd sprijinit îşi suportă cea mai mare parte din greutate pe membrele inferioare extinse (călcȃie pe sol);
- se joacă cu picioarele în poziţia culcat (le duce la gură).
La 8 luni:
- se ridică în şezȃnd, cu sau fără ajutorul unei uşoare tracţiuni pe antebraţ;
- se rostogoleşte cu alternarea coordonată a flexiei şi extensiei braţelor şi gambelor;
- se ridică eventual în picioare, dar uneori sprijinit îşi flectează membrele inferioare -faza de astazie; această faza e uneori mai marcată către 6 luni, ea ştergȃndu-se către sfarşitul lunii a 8-a şi nu e obligatorie;
- către sfȃrşitul acestei luni apare reflexul „pregătirea pentru săritură” („ready to jump”), „reacţia paraşută” a lui Paine sau „extensia protectoare a braţelor”;
- reflexul „pregătire pentru săritură” reprezintă al treilea punct de referinţă în dezvoltarea neuro-motorie a copilului;
- această reacţie persistă toată viaţa, fiind un reflex de apărare.
La 9 luni:
- se ridică în şezȃnd fără ajutor;
- datorită dezvoltării reflexului „pregătirea pentru săritură” se poate ridica în patru labe;
Ridicarea în picioare (între 9 şi 10 luni) se poate face în două moduri:
- Din patru labe îşi îndreaptă trunchiul şi se agaţă de un suport cu mȃinile; apoi duce un picior înainte în fandat (postura „cavaler servant”) şi se ridică prin sprijin pe acest membru inferior.
- Se ridică sprijinindu-se şi căţărȃndu-se cu mȃinile pe propriile membre inferioare. Mȃinile îl ajută în acest caz să extindă genunchii şi să-i ţină întinşi, pȃnă cȃnd (în picioare) se poate agăţa cu mȃinile de un suport.
La 10 luni:
- stă singur, cu bună coordonare, prinde şi se poate roti fără să-şi piardă echilibrul;
- trece în poziţie ventrală, se tȃrăşte, apoi se ridică din nou în şezȃnd;
- echilibrul lateral e independent de poziţia membrelor inferioare;
- merge în patru labe – cu burta aproape de sol – cu încrucişarea homolaterală, de obicei;
- deşi poate să se ridice în picioare, să fie susţinut de o singură mȃnă;
- nu păşeşte şi nu are reacţii de echilibru în stȃnd.
